luni, 18 august 2008

Omleta buclucasa!


Haideti sa va impartasesc una din (putinele!!!) mele experiente culinare. Ei, bine, azi am ajuns acasa pe la 5 si pentru ca nu aveam ce face l-am sunat pe al meu logodnic sa il intreb daca vrea sa ii fac ceva de mancare. Din pacate, raspunsul a fost "DA" (cat ghinion pot sa am in lumea asta??). Sincer, nu prea imi justific acest raspuns, pentru ca in ultimul timp a mai trecut prin incercari grele in care a fost nevoit sa deguste "bucatele"mele. Se pare ca inca exista "binevoitori" care ii zic ca e normal sa nu ma pricep de la inceput, dar ca, la un moment dat, tot o sa invat sa gatesc. Deci....a vrut sa ii fac ceva de mancare.
Am deschis frumos calculatorul (da, intai calculatorul, si nu cuptorul) si am intrat frumos pe culinar.ro. M-am uitat ce aveam in frigider (aveam doar cascaval, branza si oua) si am cautat retete cu aceste ingrediente. Mi-am adus aminte ca undeva in bucatarie au mai ramas doi cartofi (din cartofii pe care ii cumparam sa aruncam noaptea in pisicile care miorlaie si ne trezesc) si m-am dus sa ii identific. Erau sub un scaun. Cu doi cartofi, cascaval si oua am inceput sa caut retete....si am gasit una (ha! noroc pe capul meu). Titlul topicului era "omleta cu cartofi", dar unele dintre fete ziceau ca de fapt reteta se cheama tortillas con patatas. Wooooow, ce imi pusesem in cap sa fac!! Suna asa de pompos.
Bun! Zis si facut!
Am notat frumos reteta, am dat drumul la muzica tare sa aud pana in bucatarie si am inceput pregatirile. Am curatat cartofii, i-am dat prin razatoare, am dat si cascavalul prin aceeasi razatoare. Cascavalul era afumat. Am tinut sa precizez acest aspect ca sa aibe Mariana ce sa comenteze (a citit ea in nu-stiu-ce carti ca cica afumaturile ar fi de-a dreptul ucigatoare pentru organism. De parca ea are vreo sansa sa traiasca prea mult!!!!). Dupa aia am luat 3 oua si le-am batut mar. Am aruncat pe ele si eternele sare, piper, dar si tot felul de nebunii dupa care Mircea e innebunit: chili, ierburi mediteraneene (care sunt ORIBILE!!) etc. Am pus cartofii intr-o tigaie cu putin ulei. In reteta scria ca se rumenesc imediat. Pe naiba! Am tot amestecat la ei sa nu se prinda de tigaie si de rumenit s-au rumenit dupa vreo 15 min. Am pus cascavalul ras peste ei. Arata destul de dubios!! Dupa ce s-a topit un pic cascavalul afumat-toxic am pus ouale batute (care din cauza mirodeniilor zici ca erau...murdare). Dupa care...am inceput sa ma uit in tigaie sa vad ce se intampla. Si....ce se intampla...nu era de bine!! Nu era de bine deloc! Pentru ca in nenorocita de reteta de pe culinar nu scria ce sa faci daca ceva e ciudat la compozitia ta. Ca deh...alea toate se pricep...pentru ele sa faci clatite e cel mai simplu lucru din lume (???????).Si pentru ca nu stiam ce sa fac...am inceput sa amestec toata compozitia. Si am amestecat, am amestecat desi arata tare ciudat. Deja imi era miiiiiila de Mircea! Si ca sa va dau detaliile complet (si sa dea mama ochii peste cap), langa tigaia cu ciudatenia de mancare pe care incercam sa fac era o olicica ....cu ceara. Da, mama, voiam sa ma epilez in casa si sa umplu si casa asta cu ceara!!! Si ca sa ma laud, in timp ce faceam dracia aia de mancare, am facut rapid (ca sunt foarte operativa!!) si o salata cu rosii si ceapa. Dupa ce am luat tigaia de pe foc, am rasturnat rezultatul pe o farfurie, am asezat masa si am asteptat cuminte sa vina cobaiul acasa.
Jignitor a fost faptul ca dupa ce a venit, m-a pus pe mine intai sa gust. Noroc ca prin natura profesiei am putut sa simulez o incantare maxima.
Ei bine, daca va asteptati la un happy-end....va asteptati degeaba. Mie una mi s-a parut ingrozitoare mancarea !!Totusi, pentru ca ma iubeste si pentru ca era lesinat de foame, Mircea a fost foarte incantat si a zis ca daca nu imi place omleta inseamna ca nu stiu ce e bun. Am baiat diplomat!!
Si in timp ce eu termin carnatul asta de mail, el a ras farfuria!!! Mama a fost in delir cand i-am zis ca am gatit. Are ea o problema ca nu sunt harnica. Si ca sa nu ma intelegeti gresit......nu sunt harnica deloc...urasc sa fac treaba sau mancare, dar un simplu calcul matematic arata asa: EU GATESC, deci nu mancam in oras, NU MANCAM IN ORAS, deci economisim bani, ECONOMISIM BANI, deci imi cumpar rujuri.......stive stive de rujuri. Asa ca....cu doi cartofi putin cascaval si 3 oua...mi-am cumpat un frumos luciu de buze (unde mai pui ca e si de fitze!)
Si, cel mai important (dar nu pentru mine!), i-am dat logodnicului meu impresia ca totusi, am stofa de nevasta!!!!
Va pup si va tin la curent cu experientele mele culinare, cu evolutia ulcerului lui Mircea si cu progresele pe calea obtinerii brevetului de "buna sotie"!!

2 comentarii:

Anonim spunea...

:)))))))))

Anonim spunea...

Esti super povestitoare! Multa bafta in continuare la gatit :) !