Daca pana acum eram convisa ca e foarte foarte greu sa gatesti ceva comestibil (raman in continuare fidela acestei idei!!), acum imi dau seama ca, in plus (ca si cum partea cu greul nu era suficienta!), gatitul e si al naibii de periculos!
Bucataria mea este probabil cea mai mica bucatarie din univers, dar, jur, ca in ea se gasesc cele mi multe pericole posibile. Sunt asa de suparata pe ea ca imi vine sa ii dau foc. Bine, sunt sanse mari ca la un moment dat, fara intentie, chiar sa ii dau foc!
Nu am pretentia ca, de unde 27 de ani nu am stiut decat sa prajesc paine si sa fac ceai, sa ma apuc acum sa fac delicatese culinare, dar cred ca bunele mele intentii ar trebui sa fie rasplatite cu putin ajutor. Iar ostilitatea pe care o simt din partea propriei bucatarii de fiecare data cand intru in ea...ma descurajeaza total (sincera sa fiu, si caut motive de descuajare, dar asta e cu totul alta poveste!). Se pare ca toate ustensilele si toate aparatele din bucatarie nu fac altceva decat sa sa imi saboteze vreun rezultat pozivtiv.
Bucataria mea este probabil cea mai mica bucatarie din univers, dar, jur, ca in ea se gasesc cele mi multe pericole posibile. Sunt asa de suparata pe ea ca imi vine sa ii dau foc. Bine, sunt sanse mari ca la un moment dat, fara intentie, chiar sa ii dau foc!
Nu am pretentia ca, de unde 27 de ani nu am stiut decat sa prajesc paine si sa fac ceai, sa ma apuc acum sa fac delicatese culinare, dar cred ca bunele mele intentii ar trebui sa fie rasplatite cu putin ajutor. Iar ostilitatea pe care o simt din partea propriei bucatarii de fiecare data cand intru in ea...ma descurajeaza total (sincera sa fiu, si caut motive de descuajare, dar asta e cu totul alta poveste!). Se pare ca toate ustensilele si toate aparatele din bucatarie nu fac altceva decat sa sa imi saboteze vreun rezultat pozivtiv.
Si dintre toate acele ustensilele criminale din bucatarie aragazul este dusmanul meu nr. 1.
Acest aparat pe care il detinem in casa, se incapataneaza, fara nici un motiv intemeiat, sa fie o piedica in calea succesului meu culinar. Si nu numai ca imi saboteaza mancarea, dar atenteaza si la viata mea!
La ai mei acasa obiceiul era ca, dupa ce se folosea aragazul, se inchidea ochiul si niciodata butelia. Ei bine, la Mircea e alta poveste: intai se inchide butelia si dupa aia ochiul aragazului! Casa noua, obiceiuri noi...normal ca ma adaptez si eu la ele. Dar, pana la adaptarea mea totala, mai fac si greseli....greseli soldate cu accidentari!
Deci......va dati seama ca uneori, dupa ce inchid butelia, uit sa inchid si ochiul aragazului!
Si in aparenta asta nu ar fi o problema, pentru ca, in final, aragzul e oprit, nu? Da, e oprit temporar!
Am avut 2 accidente majore pornite de la acelasi nenorocit de aragz si butelia lui din dotare.
M-am apucat intr-o seara de gatit la ochiul mare al aragazului. Toate bune si frumoase pana cand a inceput sa mi se faca rau, sa ma ia cu ameteli, sa ma usture ochii. Zic...mi-e prea foame si de asta mi s-a facut rau! Am continuat sa bucataresc ca o gospodina desavarsita ce ma pretindeam.
Cand a ajuns Mircea acasa a inlemnit in usa! "Ce e cu mirosul asta de gaz??!!"
Atunci mi-am dat seama de toata tarasenia: Ultima data cand folosisem aragzul uitasem un ochi deschis si acum....bineinteles, iesea gaz pe acolo. Evident ca toata durerea mea de cap venea de la gaz si nu de la fptul canu mancasem nimic toata ziua!
A doua oara a fost mai rau. Datele problemei sunt aceleasi: un ochi uitat deschis de la ultima tentativa de a gati; o noua tentativa de a gati si un alt ochi necesar decat ultima data cand folosesem aragazul. Numai ca de data asta, am deschis butelia si pana sa aprind ochiul care imi trebuia m-am mai invartit prin bucatarie vreo 3-4 min.
Cand in cele din urma am aprins chibritul ca sa dau drumul la ochi o flacara imensa mi-a izbucnit in fata. Am crezut ca mi-am ars tot ce inseamna par pe fata!! Evident ca gazul a tot iesit pe ochiul ramas deschis si ca, in momentul in care am aprins chibritul, a luat foc intai gazul care iesise.
Hmmmm....ca si efect vizual a fost frumos!! Flacara avea niste culori frumoase!!
Acum intelegeti de ce zic ca la un moment dat cred ca o sa dau foc buctariei?!
Ustensilele aflate prin bucatarie si necesare gatitului nu sunt nici ele cine stie ce prietenoase.
Am reusit performanta sa imi despic in doua unghia de la degetul mic cu curatatorul de cartofi. Era taiata exact la mijloc, de nu stiam nici cum sa o pot scurat ca sa ii dau o oarecare forma unghiei.
Un alt incident dureros a fost cand m-am aplecat sa iau ceva ce imi cazuse intre aragaz si dulap. M-am aplecat atat grabita sa ridic ca imi cazuse ca nu am vazut scaunul din spatele meu. Am trezit toata scara cand am urlat in momentul in care coltul scaunului mi-a intrat fix in.....ce mai conteaza! M-a durat ca naiba, mi-au dat lacrimile si am simtit furnicaturi in gingii de durere!
Dintre mancarurile care din cand in cand imi mai ies comestibile sunt si pastele. Dar nu mai fac! Nu de cand nenorocita de cratita a aruncat pe mainile mele apa clocotita in care tocmai terminasera de fiert pastele. Mi-am vazut viata in fata ochilor! Si pentru ca daca as fi dat drumul la cratita pastele fierbinti si cratita fierbinte ar fi cazut pe mine, aveam de ales: ori imi opaream mainile, ori imi tot corpul de la brau in jos! Voi ce ati alege?!
Si astea sunt numai cateva din accidentele pe care personal le-am suferit in bucatarie. Nu ma apuc sa enumar de cate ori m-am taiat sau mi-am julit degetele pe razatoare sau a sarit ulei incins spe mine.
Stiu ca multi dintre voi o sa credeti ca sunt eu neindematica. Bine, sunt, dar nu asta e motivul pentru care patesc toate nenorocirile astea. Motivul principal este ca bucataria MA URASTE! Si nu inteleg de ce?! pentru ca eu chiar am grija de ea, o curat, o spal, o aranjez. Cand sunt singura in casa ii si vorbesc! Si ii vorbesc frumos!
Offf, de fiecare data cand ma apuc sa mai gatesc ceva ma intreb cu groaza: azi oare ce mai patesc! Iar Mircea nu imi e de nici un ajutor (moral!), cand ma roaga cu o voce stinsa si mocnind a disperare: "te rog, nu da foc la toata casa; macar sa un loc unde sa punem capul pe perna diseara!"
Pana la urma el ce vrea: mancare ori dormit???!!!!
Asa ca fac si eu un apel catre toate femeile care nu ies cu urme fizice din bucatarie: sa scrie cineva o carte despre cum naiba sa faci sa scapi cu viata dupa ce, cu cele mai bune intetii, incerci sa faci ceva de mancare!!!
Acest aparat pe care il detinem in casa, se incapataneaza, fara nici un motiv intemeiat, sa fie o piedica in calea succesului meu culinar. Si nu numai ca imi saboteaza mancarea, dar atenteaza si la viata mea!
La ai mei acasa obiceiul era ca, dupa ce se folosea aragazul, se inchidea ochiul si niciodata butelia. Ei bine, la Mircea e alta poveste: intai se inchide butelia si dupa aia ochiul aragazului! Casa noua, obiceiuri noi...normal ca ma adaptez si eu la ele. Dar, pana la adaptarea mea totala, mai fac si greseli....greseli soldate cu accidentari!
Deci......va dati seama ca uneori, dupa ce inchid butelia, uit sa inchid si ochiul aragazului!
Si in aparenta asta nu ar fi o problema, pentru ca, in final, aragzul e oprit, nu? Da, e oprit temporar!
Am avut 2 accidente majore pornite de la acelasi nenorocit de aragz si butelia lui din dotare.
M-am apucat intr-o seara de gatit la ochiul mare al aragazului. Toate bune si frumoase pana cand a inceput sa mi se faca rau, sa ma ia cu ameteli, sa ma usture ochii. Zic...mi-e prea foame si de asta mi s-a facut rau! Am continuat sa bucataresc ca o gospodina desavarsita ce ma pretindeam.
Cand a ajuns Mircea acasa a inlemnit in usa! "Ce e cu mirosul asta de gaz??!!"
Atunci mi-am dat seama de toata tarasenia: Ultima data cand folosisem aragzul uitasem un ochi deschis si acum....bineinteles, iesea gaz pe acolo. Evident ca toata durerea mea de cap venea de la gaz si nu de la fptul canu mancasem nimic toata ziua!
A doua oara a fost mai rau. Datele problemei sunt aceleasi: un ochi uitat deschis de la ultima tentativa de a gati; o noua tentativa de a gati si un alt ochi necesar decat ultima data cand folosesem aragazul. Numai ca de data asta, am deschis butelia si pana sa aprind ochiul care imi trebuia m-am mai invartit prin bucatarie vreo 3-4 min.
Cand in cele din urma am aprins chibritul ca sa dau drumul la ochi o flacara imensa mi-a izbucnit in fata. Am crezut ca mi-am ars tot ce inseamna par pe fata!! Evident ca gazul a tot iesit pe ochiul ramas deschis si ca, in momentul in care am aprins chibritul, a luat foc intai gazul care iesise.
Hmmmm....ca si efect vizual a fost frumos!! Flacara avea niste culori frumoase!!
Acum intelegeti de ce zic ca la un moment dat cred ca o sa dau foc buctariei?!
Ustensilele aflate prin bucatarie si necesare gatitului nu sunt nici ele cine stie ce prietenoase.
Am reusit performanta sa imi despic in doua unghia de la degetul mic cu curatatorul de cartofi. Era taiata exact la mijloc, de nu stiam nici cum sa o pot scurat ca sa ii dau o oarecare forma unghiei.
Un alt incident dureros a fost cand m-am aplecat sa iau ceva ce imi cazuse intre aragaz si dulap. M-am aplecat atat grabita sa ridic ca imi cazuse ca nu am vazut scaunul din spatele meu. Am trezit toata scara cand am urlat in momentul in care coltul scaunului mi-a intrat fix in.....ce mai conteaza! M-a durat ca naiba, mi-au dat lacrimile si am simtit furnicaturi in gingii de durere!
Dintre mancarurile care din cand in cand imi mai ies comestibile sunt si pastele. Dar nu mai fac! Nu de cand nenorocita de cratita a aruncat pe mainile mele apa clocotita in care tocmai terminasera de fiert pastele. Mi-am vazut viata in fata ochilor! Si pentru ca daca as fi dat drumul la cratita pastele fierbinti si cratita fierbinte ar fi cazut pe mine, aveam de ales: ori imi opaream mainile, ori imi tot corpul de la brau in jos! Voi ce ati alege?!
Si astea sunt numai cateva din accidentele pe care personal le-am suferit in bucatarie. Nu ma apuc sa enumar de cate ori m-am taiat sau mi-am julit degetele pe razatoare sau a sarit ulei incins spe mine.
Stiu ca multi dintre voi o sa credeti ca sunt eu neindematica. Bine, sunt, dar nu asta e motivul pentru care patesc toate nenorocirile astea. Motivul principal este ca bucataria MA URASTE! Si nu inteleg de ce?! pentru ca eu chiar am grija de ea, o curat, o spal, o aranjez. Cand sunt singura in casa ii si vorbesc! Si ii vorbesc frumos!
Offf, de fiecare data cand ma apuc sa mai gatesc ceva ma intreb cu groaza: azi oare ce mai patesc! Iar Mircea nu imi e de nici un ajutor (moral!), cand ma roaga cu o voce stinsa si mocnind a disperare: "te rog, nu da foc la toata casa; macar sa un loc unde sa punem capul pe perna diseara!"
Pana la urma el ce vrea: mancare ori dormit???!!!!
Asa ca fac si eu un apel catre toate femeile care nu ies cu urme fizice din bucatarie: sa scrie cineva o carte despre cum naiba sa faci sa scapi cu viata dupa ce, cu cele mai bune intetii, incerci sa faci ceva de mancare!!!
Postări
