CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA

DOMNULE PRESEDINTE


Subsemnata F.Mirela, cu domiciliul in Constanta,.......... in contradictoriu cu paratul A.Mircea cu domiciliul in Constanta, .......... formulez prezenta actiune prin care solicit ca, prin hotararea ce o veti pronunta, sa obligati paratul:
- Sa recunoasca faptul ca este indragostit fara speranta de reclamanta

- La plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.


MOTIVELE ACTIUNII:

In fapt, reclamanta l-a cunoscut pe parat inca din iarna anul 2003, dar, in fapt, cei doi au inceput sa aibe o relatie din data de 08.05.2004. Astfel, desi la inceput singurele motive pentru care reclamanta a acceptat sa iasa cu paratul au fost plictiseala si faptul ca momentul respectiv, acesta conducea un autoturism marca Audi tip A3 (despre care mult mai taziu paratul a recunoscut ca NU era proprietate persoanala), ulterior, dupa ce a ajuns sa il cunosca pe parat acesta a inceput sa ii fie chiar simpatic.
Putem spune ca vara si toamana anului 2004 au fost foarte frumoase pentru reclamanta intrucat, desi nu era inca indragostita de parat, ii placea de acesta si in plus, in activitatile desfasurate de cei doi impreuna (de orice natura) erau pe placul reclamantei.

In primul an de relatie, punctul culminant la constituit trecerea dintre ani, respectiv revelionul 2004-2005. Plecati in zona montana a Romaniei, respectiv comuna Moeciu, jud. Brasov, desi prost insotiti, cei doi au petrecut clipe minunate si, pentru reclamanta, chiar de NEUITAT. Se impune a scrie cu majuscule acest fapt intrucat, in acele zile a avut loc operatiunea “Mielul”, ceea ce a convins-o pe reclamanta, in mod definitiv si irevocabil ca, intradevar, "personalitatea"paratului se muleaza perfect pe ceea ce cauta reclamanta. (din respect pentru instanta nu vom explica in ce a constat operatiunea "Mielul")
Anul 2006 a fost un an greu pentru reclamanta, atat prin prisma stresului vietii profesionale, cat si atitudinii tip porcina a paratului. Astfel, in viata paratului au aparut gargaunii care, insotiti de o periculoasa fufa, au dus la un vadit dezechilibru mintal cu consecinta, temporara (Slava Domnului – nn) de pierdere a discernamantului. Primavara acestui an este momentul in care reclamanta a descoperit ceea ce urma sa fie al doilea motiv pentru care nu a renuntat la a mai intretine orice fel de relatii cu paratul (porc, magar ordinar la acel moment), respectiv vinul produs si furnizat de tatal (Dumnezeu sa ii dea sanatate!!!) paratului. Cu ajutorul acestui mirific produs si al .....farmecelor paratului ....., reclamanta a mai rezistat o perioada langa parat.
A urmat insa un inevitabil dezastru in vara anului 2006 cand, cu mintile tulburi de tot felul de taraturi, paratul, in mod inuman, brutal, inexplicabil si josnic, a anuntat-o pe recalmanta ca “Drumurile noastre se despart”.
Inca din acea perioada paratul s-a dovedit a fi maaaaaaaaare mincinos!!
Desi suferea ingrozitor (fapt ce urmeaza a-l dovedi cu martori) reclamanta, altruista din fire, a inteles sa nu il mai deranjeze pe parat si sa il lase sa isi vada de viata sa, oferindu-i astfel sansa de a fi fericit pe drumul ales, drum ce nu se intersecta cu drumul pe care reclamanta a fost fortata de parat sa o apuce.
Totusi, dupa nici 2 luni, paratul a reluat in mod subtil si sub diverse pretexte care mai de care mai stupide, legatura cu reclamanta. Aparent, drumul pe care o luase acesta, desi ocolea al dracului de mult, ducea in final in acelasi loc: drumul pe care linistita, plangand si cu inima sfasiata mergea reclamanta lipa-lipa.
Astfel, in luna septembrie 2006 era mai mult decat evident ca paratul dorea sa revina acolo unde i-a fost cel mai bine de-a lungul vietii sale, respectiv bratele frumoase, gingase si primitoare ale reclamantei. Cu toate acestea, in incapatanarea caracteristica, paratul nu a inteles sa formuleze in mod expres o cerere de conciliere cu reclamanta ci a lasat la latitudinea acesteia gasirea unei formule de impacare care sa nu ii lezeze imensul orgoliu al heartbreaker-ului, Mircea Print de Cotnari!. In imensa sa intelepciune, reclamanta a gasit formularea potrivita, intre cei doi instalndu-se iar starea de concubinaj.
Desi lunile urmatoare au fost grele pentru reclamanta, ca intotdeauna, prin diplomatie si o dragoste imensa, a reusit sa readuca flacara iubirii in cuplul astfel reunit.
In perioada urmatoare, zi de zi, reclamanta a inflorit efectiv si a inceput sa simta, pentru prima data ca, intradevar, locul ei este, pentru totdeauna, langa parat.
Astfel, va solicit sa observati ca, pe parcursul celor aproape 4 ani de cand reclamanta intretine relatii cu paratul aceasta a facut tot ceea ce este posibil omeneste pentru ca iubirea dintre ei sa ramana vie; in mod constant si continuu s-a preocupat de fericirea paratului, de viata, casa si patrimoniul acestuia, ca o adevarata femeie de casa fara a se gandi vreo clipa la prejudiciul pe care aceasta l-ar putea suferi. Mai mult, nu a exista moment in tot acest timp in care reclamanta sa nu strige mandra ca il iubeste pe parat, ca este singurul barbat al tineretii acesteia si ca este dispusa chiar sa se mute cu acesta intr-o locuinta pe care sa o stapaneasca in devalmasie.
Cu toate acesta, paratul nu intelege sa ii recunoasca reclamantei drepturile pe care le are si refuza cu obstinatie sa recunoasca faptulca, la randul sau, si el este indragostit de reclamanata

Pentru toate aceste va solicitam sa admiteti actiunea noastra si sa obligatia paratul la toate cele mentionate in petitul actiunii.

Probe: dovezile de dragoste constante ale reclamantei, interogatoriul paratului, martori, expertiza iubirologica.


DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI CONSTANTA

Omleta buclucasa!

Haideti sa va impartasesc una din (putinele!!!) mele experiente culinare. Ei, bine, azi am ajuns acasa pe la 5 si pentru ca nu aveam ce face l-am sunat pe al meu logodnic sa il intreb daca vrea sa ii fac ceva de mancare. Din pacate, raspunsul a fost "DA" (cat ghinion pot sa am in lumea asta??). Sincer, nu prea imi justific acest raspuns, pentru ca in ultimul timp a mai trecut prin incercari grele in care a fost nevoit sa deguste "bucatele"mele. Se pare ca inca exista "binevoitori" care ii zic ca e normal sa nu ma pricep de la inceput, dar ca, la un moment dat, tot o sa invat sa gatesc. Deci....a vrut sa ii fac ceva de mancare.
Am deschis frumos calculatorul (da, intai calculatorul, si nu cuptorul) si am intrat frumos pe culinar.ro. M-am uitat ce aveam in frigider (aveam doar cascaval, branza si oua) si am cautat retete cu aceste ingrediente. Mi-am adus aminte ca undeva in bucatarie au mai ramas doi cartofi (din cartofii pe care ii cumparam sa aruncam noaptea in pisicile care miorlaie si ne trezesc) si m-am dus sa ii identific. Erau sub un scaun. Cu doi cartofi, cascaval si oua am inceput sa caut retete....si am gasit una (ha! noroc pe capul meu). Titlul topicului era "omleta cu cartofi", dar unele dintre fete ziceau ca de fapt reteta se cheama tortillas con patatas. Wooooow, ce imi pusesem in cap sa fac!! Suna asa de pompos.
Bun! Zis si facut!
Am notat frumos reteta, am dat drumul la muzica tare sa aud pana in bucatarie si am inceput pregatirile. Am curatat cartofii, i-am dat prin razatoare, am dat si cascavalul prin aceeasi razatoare. Cascavalul era afumat. Am tinut sa precizez acest aspect ca sa aibe Mariana ce sa comenteze (a citit ea in nu-stiu-ce carti ca cica afumaturile ar fi de-a dreptul ucigatoare pentru organism. De parca ea are vreo sansa sa traiasca prea mult!!!!). Dupa aia am luat 3 oua si le-am batut mar. Am aruncat pe ele si eternele sare, piper, dar si tot felul de nebunii dupa care Mircea e innebunit: chili, ierburi mediteraneene (care sunt ORIBILE!!) etc. Am pus cartofii intr-o tigaie cu putin ulei. In reteta scria ca se rumenesc imediat. Pe naiba! Am tot amestecat la ei sa nu se prinda de tigaie si de rumenit s-au rumenit dupa vreo 15 min. Am pus cascavalul ras peste ei. Arata destul de dubios!! Dupa ce s-a topit un pic cascavalul afumat-toxic am pus ouale batute (care din cauza mirodeniilor zici ca erau...murdare). Dupa care...am inceput sa ma uit in tigaie sa vad ce se intampla. Si....ce se intampla...nu era de bine!! Nu era de bine deloc! Pentru ca in nenorocita de reteta de pe culinar nu scria ce sa faci daca ceva e ciudat la compozitia ta. Ca deh...alea toate se pricep...pentru ele sa faci clatite e cel mai simplu lucru din lume (???????).Si pentru ca nu stiam ce sa fac...am inceput sa amestec toata compozitia. Si am amestecat, am amestecat desi arata tare ciudat. Deja imi era miiiiiila de Mircea! Si ca sa va dau detaliile complet (si sa dea mama ochii peste cap), langa tigaia cu ciudatenia de mancare pe care incercam sa fac era o olicica ....cu ceara. Da, mama, voiam sa ma epilez in casa si sa umplu si casa asta cu ceara!!! Si ca sa ma laud, in timp ce faceam dracia aia de mancare, am facut rapid (ca sunt foarte operativa!!) si o salata cu rosii si ceapa. Dupa ce am luat tigaia de pe foc, am rasturnat rezultatul pe o farfurie, am asezat masa si am asteptat cuminte sa vina cobaiul acasa.
Jignitor a fost faptul ca dupa ce a venit, m-a pus pe mine intai sa gust. Noroc ca prin natura profesiei am putut sa simulez o incantare maxima.
Ei bine, daca va asteptati la un happy-end....va asteptati degeaba. Mie una mi s-a parut ingrozitoare mancarea !!Totusi, pentru ca ma iubeste si pentru ca era lesinat de foame, Mircea a fost foarte incantat si a zis ca daca nu imi place omleta inseamna ca nu stiu ce e bun. Am baiat diplomat!!
Si in timp ce eu termin carnatul asta de mail, el a ras farfuria!!! Mama a fost in delir cand i-am zis ca am gatit. Are ea o problema ca nu sunt harnica. Si ca sa nu ma intelegeti gresit......nu sunt harnica deloc...urasc sa fac treaba sau mancare, dar un simplu calcul matematic arata asa: EU GATESC, deci nu mancam in oras, NU MANCAM IN ORAS, deci economisim bani, ECONOMISIM BANI, deci imi cumpar rujuri.......stive stive de rujuri. Asa ca....cu doi cartofi putin cascaval si 3 oua...mi-am cumpat un frumos luciu de buze (unde mai pui ca e si de fitze!)
Si, cel mai important (dar nu pentru mine!), i-am dat logodnicului meu impresia ca totusi, am stofa de nevasta!!!!
Va pup si va tin la curent cu experientele mele culinare, cu evolutia ulcerului lui Mircea si cu progresele pe calea obtinerii brevetului de "buna sotie"!!

STEAUA - GALATASARAY

Azi e maaare meci!! (bine, pentru cei care nu stiu, toate meciurile sunt mari).
Sunt de 4 ani cu iubitul meu. Sau ca sa ma exprim pe limba lui.....de 4 campionate!! Ei bine, nu as vrea sa fac un mic calcul si sa va zic la cate meciuri am fost pusa sa ma uit in aceste 4 campionate de cand suntem impreuna.
Totusi, se impune o mica recapitulare. Avem asa: meciurile din capionatul intern, cele din Chempions League, Cupa UEFA, cupa Intertoto. Am mai prins impreuna si un Campionat Mondial de fotbal si parca doua Europene. (sper ca nu am uitat nici un campionat. Nu de alta, dar mi-as crea probleme in relatie). Ganditi-va ca toate aceste campionate au sute de meciuri care TREBUIE vazute, iar fiecare meci are cate 90 de minute (mi-e prea mila de mine ca sa mai pun in calcul si prelungirilie).
Dar sa trecem peste si sa vorbim despre meciul de diseara!!!
In seara asta nu o sa am nici o sansa sa vorbesc cu Domnul meu Stelist. E prea emotionat pentru meci si prea ocupat sa faca in minte planul de atac si sa gandeasca schema de aparare!! Oricum, daca vreti sa stiti, EL e cel mai bun antrenor de fotbal. El si cu toti ceilalti barbati care stau la mese cu berea in fata si privesc meciurile. Se pare ca prin nu-stiu-ce-efect miraculos berea le insufla o mare inspiratie si o mare pricepere in ale antrenatului. Ei stiu cel mai bine cand trebuie cineva schimbat, daca sa se introduca pe teren un varf in loc de fundas, daca schimbarea sa fie post-pe-post etc..... Eeeeiii, este foarte complicat!
Si nu stiu cum se face ca saraca Steaua, din atatea mii de antrenori cu mintile limpezi si cu o pricepere desavarsita, ea s-a pricopsit tocmai cu Lacatus. Cat ginion pe capul ei!?!
Oricum, orice nepriceput ca mine stie ca de fapt Steaua a fost "creata" de Zenga si Protasov (am tinut bine minte, nu, iubitule?). Daaaaaa.....aia antrenori!!!
Diseara, o sa vina el, barbatul vietii mele acasa, o sa faca dus si o sa ma intrebe "iesim sa vedem meciul?" (de parca "Nu iesim" ar fi o varianta de raspuns!!).
Meciul incepe la 9:15; deci noi o sa fim la terasa de la 8:30. Cum adica de ce asa de devreme? Ca sa aibe timp, impreuna cu ceilalti antrenori, sa discute planul de atac!!
O sa se aseze strategic la masa, cu privirea perpendicular pe ecran, o sa isi comande licoarea fermecata (berea!!) si o sa inceapa dezbaterile: cine intra in pimul 11?, aaaaa......nu pot sa cred ca joaca Nicolita......de ce nu il baga pe ....(???).....cum???joaca Vali Badea? ...pai ala nu stie sa alerge si nu a facut nimic in ultimele jocuri etc etc etc etc. Discutiile vor continua pana la fluierul de inceput cand.........brusc! o sa se faca liniste. Nu o sa mai aud nici o voce de barbat. Ba mai mult, nici macar nu o sa ii mai vad clipind (am un prieten care, va jur, nu clipeste delooooc la meciuri!!).
Linistea o sa dureze pana la prima ratare a Stelei!! Da, asta va fi un moment deosebit: poate sa fie deosebit in sensul bun (daca faza a fost frumos construita si pasele au curs cum trebuie ) sau deosebit in sensul rau (daca singur cu portarul Nicolita iar rateaza sau nu il vede liber pe Dayro Moreno ca sa ii paseze. Am auzit cum ca Nicolita e egoist si cam cauta gloria singur).
Din acest moment se va dezlantui iadul: beri trantite nervos pe masa, cuvinte care nu sunt trecute in DEX vor fi repetate in mod frecvent, se va auzi foarte des cuvantul "mama" si toate derivatele lui, se vor purta dialoguri imaginare cu fotbalistii de pe teren, dialoguri cu Lacatus.....o adevarata degringolada!!!
Va venit apoi momentul tragic in care Galata va da gol (se indoieste cineva ca acel moment va veni?). Atunci......tragedia e pe noi!
Stelistul meu o sa se incrunte, o sa faca fete-fete si o sa fie foarte suparat ca baietii nu au ascultat de indicatiile lui, nu au jucat cum a gandit el. In asentimentul lui vor fi si ceilalti antrenori de langa el!!
Meciul, cel mai probabil, se va termina tragic (desi sincer nu imi doresc asta).
Dupa fluierul final.....iar discutii interminabile. Dar lasa...in retur o sa fie mai bine (nici ei nu o sa creada asta cu adevarat!!).
Pana o sa ne vina nota de plata, se vor incinge discutii in contradictoriu cu dinamovistii si rapidistii, carora li se va aduce in mod obsesiv aminte ca Steau a fost camipoana Europei CANDVA! (daca nu ma insel in '86). Ca deh, in lipsa de alte realizari traim cu amintirea celor trecute. De mult trecute!

Ce voi face eu in tot acest timp? Am sa stau la masa alaturi de celelate sotii/prietene de microbisti si ne vom amuza copios pe seama lor. In plus, putem sa vorbim despre orice, pentru ca oricum cu noi nici un mascul nu va discuta.
Cu toate astea, eu una sunt innebunita sa il privesc cand se uita la meci pentru ca traieste cu atata pasiune meciul. De altfel, e singurul moment in care pot sa il vad cum da frau liber sentimentelor; pe fata lui vezi un amalgam de emotii, trairi, sentimente!! E de-a dreptul amuzant, sincer! Si nici nu ma deranjeaza ca se exprima in limbajul lui primitiv (ca orice microbist, nu?)....important e ca se exprima, mama lui de moldovean!!

Va intrebati de ce ma duc cu el le meci?
Cum de ce? Pentru ca, incercand sa fiu o sotie bune, trebuie sa ii inteleg pasiunile sau macar sa ma fac ca i le integ. Sincera sa fiu, pana acum nu am reusit sa inteleg mai deloc acest joc, fotbalul. Oricum, incurajarile viitorului meu sot suna asa "Nici nu o sa intelegi vreodata. Tine de competitie, iubito".
Deci asta era misterul....tine de competitie!

Ei bine, eu sper totusi sa bata Steaua. Asa ca.....Haide Steaua!!

Deci....blogul meu!!

Bun!!!
Deci, sa vedem cum o sa ma descurc eu cu acest blog. Am avut deja probleme cand l-am creat. Se pare ca as mai avea unul! Ciudat ....nu imi amintesc sa il fi creat eu!

Ce reprezinta titlul blogului meu?? Exact ceea ce se intelege: incerc sa invat cum sa devin sotie.
Sigur, aici multe voci vor zice "pai, de ce trebuie sa inveti? esti aceeasi persoana si dupa nunta. Nu trebuie sa faci nimic din ce nu faceai inainte". Ei, bine, cred ca stim cu totii ca nu este deloc asa.
In realitate, la acest moment nici macar nu am statutul de "sotie". Acel minunat (?!) lucru, casatoria, se va intampla in toamna anului viitor....timp destul in care eu sa imi planific nunta si sa.....INVAT SA FIU SOTIE.
O sa trec in mod sigur prin muuuuulte experiente care-mai-de-care mai diversificate, unele incununate cu succes, cele mai multe un real esec, dar...va voi tine la curent cu mare parte din aceste evenimente.

Ne auzim in curand!
Mirela