Dovezi de dragoste!

Am vazut atatea filme de dragoste si am citit atatea carti de ale Sandrei Brown (deh, era pe val in perioada tineretii mele!!!) incat, cand am ajuns la varsta primei iubiri (mature), imi facusem deja o idee clara a ceea ce inseamna dragostea, cum trebuie sa fie o relatie si mai ales cum trebuie sa fie EL.

Evident, ideeile mele erau total rupte de realitate!

A trecut prima iubire si a doua si a treia pana sa ma dezmeticesc eu si sa imi dau seama ca, intradevar, viata bate filmul si ca iubirea, relatiile si EL sunt cu totul altceva in realitate decat in carti!

Insa, m-am dezmeticit la timp!!

Nu stiu cati barbati se comporta exemplar atat in societate cat si in relatie si cati sunt atat de frumosi, destepti, devotati si romatici ca personajele masculine ale Sandrei Brown, dar stiu ca al meu barbat nu face parte din categoria asta.

Am facut greseala sa cred ca dovezi de dragoste sunt numai cele pe care EU le cataloghez ca fiind dovezi de dragoste! Mai mult, am trait o vreme cu impresia ca daca Mircea nu face clasicele gesturile de iubire (sa-mi aduca flori fara nici o ocazie, sa-mi ofere inelul in genuchi in timpul unei cine romatice etc) atat de mediatizate de reviste, filme si carti........inseamna ca nu ma iubeste.

Ei bine, sotul meu, desi nu-mi ia flori decat de ziua mea, iar cererea in casatorie a fost mai mult o negociere (ca doar sunt avocat si aveam de adugat niste clauze, nu?) sunt 100% sigura ca ma iubeste enorm de mult!

Deci, nu imi aduce flori, nu e romantic, nu imi face surprize in week-end-uri intr-o locatie exotica, nu danseaza cu mine noaptea pe strada etc etc etc. Asta inseamna ca el si cei ca el (ca sigur mai sunt) nu sunt capabili sa iubeasca?!

Am deprins pe parcursul lung al relatiei noastre sa invat care din gesturile lui sunt de fapt dovezi de dagoste. Si asa am aflat eu ca el isi manifesta in modul lui propriu iubirea si ca trebuie sa inteleg care sunt gesturile lui care imi arata iubirea. Am incetat sa mai astept sa imi arate iubirea cum vreau eu (pentru ca as fi asteptat mult si bine!) si am inceput sa caut semne, probe ale existentei acestui sentiment!

Sigur, nu ma indoiam de existenta sentimentului dar (defect profesional), cautam dovezi!

Cred ca, pe langa gesturile frumoase, cuvintele de dragoste etc, cea mai mare dovada de dragoste este aceea pe care celalat o face pentru tine, dar tu nu ai face-o pentru el.

Exemple:

Daca ar fi fost dupa Mircea am fi facut o nunta mica, fara prea mult fast, fara sedinte foto (care au fost muuulte!) si cameramani care sa ne urmareasca fiecare pas. Cu alte cuvinte, fara stres si agitatie! Ideea lui de nunta era departe de nunta pe care EU o visam.

Si totusi, de cand am inceput pregatirile si pana a doua zi dupa nunta, totul, dar absolut totul, s-a facut dupa cum mi-a placut mie.

Cineva la un moment dat mi-a zis ca Mircea doi bani nu da pe nunta pentru ca este de acord cu tot ce vreau eu. In realitate, era modul lui de a-mi oferi nunta visurilor mele. Era modul lui de a-mi arata ca....ma iubeste!

La inceput cand eu propuneam ceva si el, dupa lungi discutii, accepta ma gandeam ca l-am convis prin puterea argumentelor pe care i le aduceam. Mi-am dat seama ca nu l-am convins cu absolut nimic si ca accepta tot ce ii propuneam numai ca sa imi faca mie pe plac, in momentul in care a fost de acord (fara sa zica o secunda NU) ca formatia sa fie machedoneasca.

Nu a avut in viata lui tangente cu machedonii, ba chiar nu se da in vant dupa "specia"noastra (cum zic el), dar nu a zis NU la absolut nici un obicei de al nostru pe care eu am vrut sa il fac, indiferent ca a trebuit sa participe si el sau nu.

Cand am tras linie dupa nunta si m-am gandit la toate cele prin care a trecut el, mi-am dat seama ca eu nu as fi facut tot ce a facut el!

Ziua nuntii a fost cea mai fericita din viata mea, pentru ca Mircea a facut sa fie asa!

Inainte de nunta, am tot insistat sa tinem post si sa mergem sa ne spovedim. Daca eu sunt cat de cat credincioasa, Mircea e cam 80% ateu. Nu a tinut post niciodata si nu s-a spovedit niciodata.

Am insistat totusi sa tinem post! A fost de acord!

Prima zi a fost cum a fost, din a doua deja nu mai voia. A treia zi a venit de la munca obosit, suparat fooooc si flamand, pentru ca nu apucase sa manace nimic toata ziua.Cum a intrat in casa a intrebat ce avem de mancare. In frigider aveam de toate de mancare, dar....nimic de post!

Cand a deschis frigiderul si a scos niste mezeluri nu am zis nimic. Nu as fi zis nimic nici daca incepea sa manace. Dar s-a oprit si a zis "Tinem post, nu?'".

Poate din povestit nu pare mare lucru, dar cand l-am vazut ca inca vrea sa tina post desi era atat de suparat si de flamand si stia ca mai trebuie sa astepte ceva timp pana facem ceva de mancare, mi-am dat seama cat de mult ma iubeste.

Eu sa fi fost in locul lui cedam. Sunt sigura de asta! Si tocmai ca stiu cum as fi reactionat eu, apreciez muuult mai mult efortul lui. A continuat sa tina post pentru ca era important pentru mine.

DA, mi se pare cea mai frumoasa dovada de dragoste cand, ca sa ii faci iubitei pe plac, faci un lucru care nu te caracterizeaza si in care nu crezi si pe care, in plus, ea nu l-ar face pentru tine!

Astea sunt doar doua exemple recente care mi-au confirmat, fara sa fie nevoie sa o spuna verbal, cat de mult ma iubeste Mircea!

Cred cu tarie ca daca nu inveti sa citesti printre randuri, multe din declaratiile de dragoste ale jumatatii, raman nedescoperite si nevalorificate. La fel se intampla si daca nu vrem sa acceptam ca dragostea o doveste fiecare in felul lui, nu cum vrea sau cum se asteapta cel de langa el!

Asa ca, pentru a evita sa ne facem nervi ca nu ni se arata dragostea, pentru a scapa de nesiguranta ca iubirea nu ne este impartasita, pentru a nu mai pune barbatul de langa noi in incurcatura cand ii spunem sa ne faca sa ne simtim iubite......haideti sa ii studiem, sa le invatam limbajul si sa descifram singure ceea ce ne transmit ei!

Da, exact ca la Teleencicopedia!