Cinste lui...cinste bucatarului!!

Asta este o noua povestire despre gatit, numai ca protagonista nu sunt eu (sunteti uimiti, nu?).

Deci sunt sanse sa fie o poveste cu happy end!

Dupa ce timp de aprope o saptamana, zi de zi, incercarile mele de a gati s-au soldat cu esecuri totale (si credeti-ma, sunt blanda cand zic esecuri totale!!!) si dupa ce timp de inca o saptamana nu am avut nimic de mancare in casa (si automat am mancat in oras - din banii de formatie), mort de foame si lefter, al meu logodnic s-a pus azi pe gatit.

O sa zic de la bun inceput, pentru cine nu stie, ca logodnicul meu din dotare este un ffff bun bucatar. Si calitatea asta a lui vine ca un argument perfect in sustinera teoriei mele conform careia intr-o relatie doi oameni trebuie sa se completeze unul pe altul, nu sa se asemene (care ar mai fi frumusetea cand amandoi am sti sa gatim? sau cand amnadoi am sti sa calcam?)

Deci a venit sa ma ia de la birou, am fost la Kaufland sa facem rapid piata si am venit acasa.

Care credeti ca a fost primul lucru pe care l-a facut cand a intrat in casa? A deschis televizorul normal!!!

Ei, zic eu, baiatul o sa gateasca, deci hai sa il ajut si eu cumva.

M-am dus in bucatarie, am scos toate produsele din sacosa, am pus repede apa pe foc (cu sare si ulei, ca am si eu notiuni minime de bucatareala) si m-am apucat sa tai kaizerul.

Intre timp, el, bucatarul vietii mele, continua sa se uite, nemiscat, la televizor! De fapt e putin spus "se uita la televizor". Corect ar fi.....sorbea din priviri televizorul, era hipnotizat de televizor........ma rog, cred ca orice femeie din lume stie privirea magica pe care orice barbat o are cand priveste (evident, nimic important!!!) la televizor.

In cele din urma m-a onorat cu prezenta in bucatarie, a aruncat o privire prin jur si s-a apucat de ciopartit orice i se parea ca poate fi pus in sosul pentru paste. Eu am fost fericita castigatoare a dreptului de a curata si taia usturoiu (foarte multi...catelusi!) si ceapa!!

Toate nebuniile tocate le-a pus in tigaia incinsa unde s-a apucat sa arunce cu orice mirodenie ii venea in mana. Au predominat (bineinteles) chili, piper si boia iute. M-a cam durut sufletul cand am vazut cat chili a pus, dar am zis totusi ca e mai bine chili decat oribilitatile alea ordinare de ierburi mediteraneene.

A amestecat toate ingredientele in tigaie cu atat incantare ca jur ca inca putin si incepea sa le cante. Bine, eu mereu am fost complexata de faptul ca se uita mai frumos la o mancare facuta de el decat la mine. Va jur ca ii sclipesc ochii cand gateste. Si nu e la tuica pe care o bea inainte ca sa mearga mai bine mancare! Si nici de la galagia pe care o fac eu prin jurul lui vorbind intruna!

Dupa ce s-a topit si branza a aruncat o cutie de smantana si......a amestecat din nou.

Chestiunea aia din tigaia incepea sa semene a sos.....cat de cat. Intr-un final a luat pastele (peste care topise unt) si le-a pus in tigaia cu sos. Evident a amestecat din nou.
Nu stiu cum se vede in poze, dar sincer, au fost niste paste grozave!!!
Bine, cine il stie pe al meu logodnic, stie ca e pasionat de gatit (Slava Domnului cu teoria mea despre completarea calitatilor intr-un cuplu!) si ca )asa cum mentionam mai sus) deseori (de cele mai multe ori adica) se uita la macare mai frumos decat la mine (dar niciodata mai atent decat la televizor!).

Sa nu ignoram totusi un elemnt foarte important din povestea noastra: EU (ca altfel cum am mai intelege talcul acesti istorisiri?). Ce am facut eu in timp ce el mesterea fascinat mancarea?
Pai incercam (doar incercam) sa il ajut, sa invat cate ceva si intre timp ii tot puneam mana pe fund. Da, imi place cand gateste ca e atat de absorbit de ce face ca pot sa fac ce vreau eu....si el ma lasa!! Iar cum mie imi place fundul lui....era normal sa profit de moment, nu??
Tare as vrea sa zic ca prin gravitatul asta al meu in jurul lui in timp ce gatea am mai facut macar un mic pas spre scopul ales (sa invat sa fiu sotie), dar mi-e teama ca as minti.
Dar experienta asta nu e fara rezultat. Pentru ca poate nu am invatat sa fac afurisitele de paste, dar am invatat sa imi apreciez barbatul (asta e pur marketing!!) si sa ii recunosc talentele (maine sigur imi cumpara ceva).
Si pe langa toata linguseala asta, trebuie sa recunosc ca sunt innebunita sa stau cu el in bucatarie. Sigur, imi place sa stau cu el pentru ca petrecem timp impreuna, glumim, radem, povestim orice, ne mai pupam etc, dar sincera sa fiu (si cred ca v-ati dat seama cu totii) cand gateste este singurul moment cand pot sa vorbesc cu el si el sa ma si asculte (ca de vorbit eu vorbesc non-stop)................PENTRU CA IN BUCATARIE NU ARE TELEVIZOR!